În cinematografele din țară rulează, în prezent, documentarul Distanța dintre mine și mine (regizat de Mona Nicoară și Dana Bunescu), despre viața poetei Nina Cassian. Prilej cu care vă prezentăm un interviu din 2003, realizat de Marius Chivu și apărut în revista 22, nr. 721.
În ce context şi în ce condiţii aţi plecat din România comunistă?
Am plecat în septembrie 1985. Primisem o invitaţie în baza unei burse Soros pentru a preda poezie la New York University. Ca şi cînd poezia se poate preda! (Rîde) Am plecat doar pentru un semestru, trebuia să încep în octombrie şi să mă întorc înapoi în ţară în ianuarie. Cinci luni, cu totul. Oricum, plecam toamna. Aveam cu mine numai un palton, pantaloni, pulovere şi ceva mai arătos pentru Crăciun şi pentru Anul Nou, pe care urma să le petrec la New York. Nu aveam cu mine nici măcar un tricou sau o rochiţă de vară. În fond, nu plecam definitiv. În lipsa mea, s-a mutat în casa de pe Dionisie Lupu, unde locuiam pe vremea aceea, Eva Sîrbu. Totul era pregătit pentru întoarcerea mea. Ce s-a întîmplat?
La începutul lui noiembrie primesc un telefon din Chicago, de la fiica lui Gheorghe „Babu” Ursu. Ştiam despre buclucul în care era vîrît. Ne vedeam cu regularitate şi îmi povestea ce se mai întîmplă la anchetă ş.a.m.d., dar era liber. În noiembrie deci, primesc un telefon de la fiica lui care îmi spune că a fost arestat. Cîteva săptămîni mai tîrziu, primesc încă un telefon de la ea, spunîndu-mi că tatăl ei a murit. După cum ştim astăzi, a fost omorît în închisoare, în bătăi. Apoi mai primesc un telefon, de data asta de la o nepoată sau o verişoară a lui Iordan Chimet. Mă suna chiar din America să-mi spună, din partea lui Iordan, că n-ar fi cazul să mă mai întorc.
mai mult la /dilemaveche.ro/
Descoperă mai multe la Bucurică ⓜ mapamond media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
