Această revelație nu numai că afectează caracterul, ci are și implicații filosofice profunde despre identitate, umanitate și natura memoriei.
Rachael, interpretată de Sean Young, lucrează ca asistent al dr. Eldon Tyrell la Corporația Tyrell. Când îl întâlnește pe Rick Deckard (Harrison Ford), o vede mai întâi ca pe un om, dar apoi o supune unui test Voight-Kampff, conceput pentru a detecta replicanții. Rachael se consideră umană și habar nu are despre adevărata ei natură. Cu toate acestea, Deckard o interoghează dezvăluind că cele mai prețioase amintiri ale ei sunt implantate, aparținând de fapt nepoatei dr. Tyrell.
Scena ridică întrebarea dacă amintirile noastre ne definesc. Rachael credea că este umană pentru că avea amintiri despre o viață trăită, dar, după ce a descoperit că aceste amintiri sunt artificiale, se confruntă cu o criză de identitate. Aceasta reflectă ideea că memoria joacă un rol crucial în formarea identității personale.
Filmul pune la îndoială ce înseamnă să fii om. Dacă o ființă artificială ca Rachael poate avea emoții, amintiri și simț al identității, cu ce diferă de un om? Scena sugerează că ceea ce noi considerăm „uman” s-ar putea să nu fie legat exclusiv de biologie.
Descoperă mai multe la Bucurică ⓜ mapamond media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
