Bodega ”Povernei-Tismana” de pe colțul străzii Clopotarii Vechi cu Povernei, București 1980

3
147
Vechiul București nu înseamnă doar locuri ci și oameni care au trecut pe acolo. Un asemenea loc este și fosta bodegă ”Povernei-Tismana” de pe colțul străzii Clopotarii Vechi cu Povernei, demolată pentru a face loc unui hotel.
Iar omul a fost, pictorul Constantin Piliuță (1929 – 2003).
 
Cărciuma, cunoscută printre obișnuiții care-i treceau des pragul era știută ca ”La Jerca”, după numele mandatarului care o avea în gestiune și era, dincolo de funcțiunea care rezulta din denumirea de pe firma de la intrare, ceea cea astăzi s-ar numi: un ”HUB cultural”.
”Bodega era celebră la vremea ei datorită şefului Jerca, un cârciumar vizionar, un mandatar care a ştiut să facă avere la timpul său, profitând de prezenţa artiştilor permanenţi. Un fel de Capşa a scriitorilor, Şarpele Roşu al actorilor sau restaurantul din sediul Uniunii Scriitorilor, unde Nichita Stănescu, Marin Preda, Fănuş Neagu ş.a. dezbăteau marile teme şi evoluţii ale literaturii, la un pahar de votcă sau de vin, seară de seară. Acum cred că o parte din averea lui Jerca se datorează şi lucrărilor lăsate drept plată de clienţii lui pictori. Desigur, unul dintre ei era generosul maestru Piliuţă, căruia îi plăcea să fie în preajma confraţilor pictori, scriitori, actori sau a lăutarilor care-i cântau de dor şi inimă albastră.
Când artiştii rămâneau cu buzunarele goale, îi plăteau cu desenele lor lui Jerca, iar cele mai multe lucrări lăsate gaj erau ale lui Piliuţă şi Apostu. Acum, acest Jerca sau moştenitorii lui poate că aprind lumânări din când în când pentru cei doi mari artişti români care i-au făcut cârciuma celebră. Odată, după primirea unui prestigios premiu naţional, bonomul pictor a celebrat cu prietenii până la ziuă, până nu i-a mai rămas niciun sfanţ din premiu, continuând să deseneze pe şerveţele pentru a-i putea achita lui Jerca nota de plată şi a opri clipa şi timpul din goana lor furibundă”.
Iar pentru că gestionarul știa ce clientelă îi trece pragul, pereții stabilimentului erau pavoazați cu lucrările celor care plătiseră ”în natură”, drept pentru care cârciuma mai era cunoscută și ca ”La tablouri”.
(Sursa text: Lumea boemă a lui Constantin Piliuţă – agentiadecarte.ro, foto: Cristian Malide, 1976)


Descoperă mai multe la Bucurică ⓜ mapamond media

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

3 COMENTARII

  1. Un articol care ne poarta cu nostalgie in vechiul Bucuresti si ne dezvaluie o alta fateta a orasului, aceea a locurilor unde oamenii se adunau sa discute despre arta si sa-si petreaca timpul in compania celor cu acelasi interes. Bodega lui Jerca a fost cu adevarat un loc special, unde au fost aduse impreuna vechi obiceiuri si arta, intr-o atmosfera boema si plina de inspiratie. O astfel de locatie nu poate decat sa ne inspire si sa ne insoteasca in calatoria noastra prin intortocheatele strazi ale Bucurestiului vechi. Cu siguranta, vom privi acum acele cladiri cu alti ochi, stiind ca odata au fost locurile unde oameni de arta se intalneau si se inspirau unii pe altii.

  2. Ce frumos este sa descoperim asemenea povesti despre Vechiul Bucuresti si oamenii care l-au populat. Pacat ca locuri precum bodega ”Povernei-Tismana” au disparut pentru a face loc unor constructii moderne. Dar ma bucur ca exista marturii precum aceasta care ne aduc aminte de vremurile in care arta si cultura erau cele care umpleau sufletele bucurestenilor si care atrageau imprejurimile catre capitala noastra. Multumim pentru acest articol plin de nostalgie si amintiri frumoase!

  3. Bucurestiul vechi este plin de povesti si locuri care nu mai exista, dar care raman in amintirile noastre si in amintirea artistilor care le-au animat. Fosta bodega „Povernei-Tismana”, cunoscuta ca „La Jerca”, a fost un astfel de loc in care s-au creat povesti si au ramas amintiri frumoase ale celor care l-au frecventat. In special, pictorul Constantin Piliuta, care era mereu prezent in acel „HUB cultural”, alaturi de alti artisti, scriitori si actori, a contribuit la faima si succesul acestei carciumi. Se spune ca multe din lucrarile sale au fost lasate drept plata pentru nota de plata, ceea ce demonstreaza dragostea si generozitatea sa fata de acest loc si fata de prietenii sai. Astazi, acest loc nu mai exista, dar amintirile lui Constantin Piliuta si ale altor artisti salasluiesc in continuare in inimile noastre si ne reamintesc de valorile autentice si vii ale Bucurestiului vechi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.